BDR#5. Ce rost are... rezistența? De ce ne opunem desăvârșirii noastre cu toată forța Gardianului interior?

Gardianul, 101 apărări, durerea care te eliberează de durere, Sfânta Treime interioară și „the seeking system”.

Gardianul.

E acea parte din tine care nu ia niciodată pauză din a te proteja. Gardianul tău e foarte preocupat să te țină în siguranță. E de serviciu în viața ta de când te știi și poate nici nu conștientizai că îl ai pe statul de plată. În tot ceea ce faci, el are de obicei ultimul cuvânt de spus!

Gardianul acesta e extrem de eficient. De când e cu tine a inventariat toate intrările tale. Orice informație sau eveniment cu care ai interacționat, orice emoție pe care ai trăit-o, sunt clasate, în ordine cronologică, în arhiva acestui Gardian.

Gardianul tău e ca un fel de Chat GPT mai rudimentar :). Adună date și le tot adună manual. Problema lui e că are halucinații mai ceva decât Chat GPT. Din toate datele pe care le strânge, el trage concluzii. Însă aceste concluzii, de multe ori, nu reprezintă realitatea, ci rezultatul datelor adunate și ale percepțiilor sale asupra datelor strânse. Și percepțiile lui sunt afectate de niște capcane mintale pe care el nici nu știe că le are!

Dacă, spre exemplu, când erai copil, ai ieșit în fața clasei să spui poezia și te-ai bâlbâit, ceea ce i-a făcut pe colegii tăi să râdă de tine, în acel moment tu trăiești respingerea. Asta transmite sistemului tău nervos și minții semnale că tribul nu te vrea, iar Gardianul trage semnalul de alarmă: trecând datele acestui eveniment prin capcana suprageneralizării (vorbitul în public e riscant) și cea a catastrofizării (de câte ori voi vorbi în public se va râde de mine), el va decide că de acum mai bine stai tu în banca ta și nu mai vorbești prea mult.

Acest blocaj interior, la suprafață, va fi interpretat drept „timiditate” și poate chiar vei primi eticheta de „introvert”. Și vei învăța să navighezi prin viață cu această parafă pe identitatea ta, timp în care Gardianul va fi tare liniștit pe subiect că nu te mai expui pericolelor!

Deci cam asta face Gardianul zi de zi. Te ține departe de ce crede el că e periculos, dureros. Și cam tot ce e nou ca experiență de viață el încadrează la DEZASTRE NATURALE și se dă de ceasul morții să NU ajungi la ele în vreun fel. Ca să trăiești și să îți fie bine, ca să nu-ți fie rău, ar zice înțelepții.

Dar ce te faci când el nu știe că ce e nou, e de fapt bine?

Intră în scenă o primă sursă de conflict interior: dorințele tale versus dorințele gardianului!

Tu vrei o casă mare și frumoasă, el știe că o casă mare și frumoasă atrage pizma vecinilor și că lumea te va judeca acum că ai așa o realizare. Așa că va găsi el niște strategii alambicate să te țină departe de casa la care visezi și banii de care ai nevoie să o procuri.

Da, de multe ori Gardienilor noștri nu le plac banii. Pentru că ei au învățat despre bani că sunt murdari, că sunt ochiul dracului și că ne fac probleme.

Tu vrei o relație frumoasă cu copiii tăi, dar vrei nu vrei, te scoate din sărite mizeria din cameră și deodată te trezești țipând la ei. Și imediat după te iau pe sus vinovăția, rușinea și furia pe neputința ta. Când Gardianul vede că te-ai activat în direcția asta și că suferi, va găsi repede ceva să îți distragă atenția.

Nu rămâne niciodată în pană de idei, pentru că are chiar 101 strategii de apărare, așa cum le descrie Jerome S. Blackman, profesor de psihiatrie clinică la Eastern Virginia Medical School.

Cum arată câteva dintre ele?

1. Negație: Ai putea refuza să recunoști că ai tipat la copil sau că mizeria era atât de gravă pe cât ai reacționat inițial. Ai putea te comporta ca și cum conflictul nu s-ar fi întâmplat, ignorând sentimentele tale de vinovăție și continuând ca și cum totul ar fi normal.

2. Raționalizare: Pentru a-ți justifica comportamentul, ai putea găsi motive logice pentru care ai tipat, cum ar fi "Este important să învețe să fie ordonat" sau "Dacă nu aș fi reacționat așa, nu ar înțelege niciodată seriozitatea situației". Prin aceasta, încerci să-ți atenuezi sentimentul de vinovăție, considerând că ai acționat în interesul superior al copilului.