BDR#2. Ce rost are ....CHINUL? De ce cautam suferinta pe pilot automat desi creierul este setat sa evite durerea?

Dependenta de durere la nivel neurobiologic, nevoia de desavarsire a sufletului prin suferinta, homeostaza si containerele emotionale. Din cate unghiuri ne putem uita la CHIN?

Te îmbrățișez!

Migrez de la comunitatea de 9 000 de abonați de la Centrul de Carieră spre un newsletter privat dedicat câtorva dintre cei care și-au mai găsit energia să caute un sens în viața asta plină de neînțeles! Mă bucur să ne (re)găsim aici!

---

CHIN. SUFERINTA CA SCENARIU DE VIATA. Blestem sau cautare deliberata a subconstientului?

In multe instante ale vietii mele m-am gasit parca in acelasi scenariu. Erau “actorii” diferiti, “platoul de filmare” decorat altfel, dar actrita principala (eu) respecta acelasi scenariu:

• toti ma tradeaza

• nimeni nu ma vrea daca nu dau 250%

• nu merit nimic pe acel 250%

• oricat as face, as sti, as fi…SUNT INSUFICIENTA

• agresorii merita agresati!

Dupa aceste premise devine destul de clar cum au aratat toate “episoadele” din viata mea, nu?

Dupa ani si ani in care am lucrat intensiv ca sa pot sa vad ca actionam dintr-un scenariu ca apoi sa incep alta munca, alta distractie , sa ies din el!

In timp insa, am inceput sa ma uit inapoi la chinul meu cu recunostiinta!

Sau mai bine zis, ma uitam la acea Andra care a suferit cumplit, cu recunostiinta, pentru ca dintr-un rezervor gol, a gasit cumva puterea sa treaca prin toate acele trairi, complet neechipata pentru ele.

Si spre marea mea uimire, m-am surprins la ani buni dupa aceste constientizari sabotandu-mi existenta astfel incat sa “ma mai chinui “ inca un pic. Ca si cum, in chin mi-e siguranta!

Eroare 404. Dar daca sufletul meu vrea doar sa experimenteze viata cu bucurie si usurinta, de ce mai caut sa ma chinui? Nu avea sens nici dualitatea, ca am nevoie sa experimentez durerea ca sa pot trai lipsa ei, pentru ca deja experimentasem pentru vreo 6 vieti durere, in viata asta :)

Si-am inceput sa investighez CHINUL. Ce rost are? De ce il cautam?

Nu admit ca “descoperirile” mele sunt vreun adevar absolut. Dar sunt o bucata din realitatea mea si te provoc sa il cauti si tu pe al tau. Poate cautarea mea iti serveste ca model sau ca anti-model. Fie cum o fi, gaseste ADEVARUL TAU mereu.

---

Plan MENTAL

M-am uitat la CHIN prima data din prisma programelor mentale. Da, defect profesional :) Una doua, banuiesc mintea ca nu joaca corect. Si s-au strans cateva informatii care demonstreaza ca banuiala mea nu e deloc nefondata.

Pornind de la premisa ca majoritatea dintre noi am avut un mediu disfunctional sau instabil in copilarie, unul din lucrurile pe care mintea noastra le inregistreaza in arhiva ei cu reguli de viata e ca “asa e viata”. Acest “asa” putand lua multe valente (grea, nedreapta, dureroasa etc) . Fiecare om are o viziune despre viata, indusa de rezultatul tuturor experientelor anterioare, pana cand decide sa o rescrie constient.

Mintea ta, in principiu, te-a urmarit supravietuind multor dificultati si a invatat ca desi e greu, e mai sigur pentru tine sa fii in ele. Pentru ca acolo ai supravietuit pana acum.

Principiul acesta explica intr-o mica masura si de ce victimele violentei domestice se intorc de cele mai multe ori la agresor. Pentru ca desi e “rau” acolo, e tot ce stiu . Paradoxal, unei victime, posibil ca o frica si mai mare decat cea de agresor, sa fie frica de iubire, de bine si protectie. De ce?

Pentru ca CE E NOU ne baga mintea-n sperieti si ne face sa fugim mancand pamantul de schimbare. Mai intervine aici si ce a invatat persoana ca merita, dar asta e deja alta poveste.

Deci: mintea ta a creat un algoritm din toate experientele tale de viata si il va folosi in a face alegeri viitoare. Nu ne ajuta nici faptul ca are si un bias negativ, de trei ori mai puternic decat cel pozitiv, care contamineaza deciziile de a incerca ceva nou.

Daca reusim totusi sa trecem de acest bias si sa incercam ceva nou, ne va trebui un timp ca mintea sa transforme aceste noi experiente in factori ce vor influenta algoritmul cand va lua decizii (o sa aprofundam curba schimbarii si procesul prin care mintea adopta schimbarea, intr-un buletin dedicat schimbarii).

Asa cum spune Joe Dispenza: GANDURI → ACTIUNI→EXISTENTA.

“Cunostiintele sunt pentru minte.

Experimentarea e pentru corp”

Adica ceea ce gandesti iti va influenta actiunile. Zilnic ai aproximativ 70 000 de ganduri. Din pacate, 90% din ele se repeta zi de zi. Aceleasi ganduri duc la aceleasi alegeri care vor sustine aceleasi comportamente si inevitabil vor sustine aceasi identitate. Identitatea lui “eu n-am bafta”, “mie nu-mi iese nimic” , “eu n-am noroc in dragoste” etc.

Deci din perspectiva planului mental e destul de clar ca vom reproduce la nesfarsit ceea ce stim deja, pana cand luam decizia constienta de a intrerupe acest ciclu de ganduri si actiuni.

Afirmatiile in oglinda ajuta si nu prea, dat fiind ca degeaba reciti mecanic o afirmatie pe care nu o SIMTI in interiorul tau.

Mai avem de luat in calcul si mostenirea culturala din egregorul national, care ridica in slavi suferinta! Admiram oamenii care se chinuie, ii compatimim => adica le oferim atentie.

Mai mult am invatat ca “dupa bine, vine rau” si uneori aproape ca ne facem rau noi singuri doar ca sa implinim profetia raului ce ne va ajunge din urma!

Toate aceste informatii sunt coduri in programele mentale care ne spun ca uneori pentru a fi vazuti ne ajuta sa ne chinuim! Adica “CHINUL “ devine un fel de medalie sociala. Stiind clar ca opusul chinului, viata fericita, fara greutati, atrage pizma dusmanilor si ne pune intr-o pozitie de vulnerabilitate, nu?

Si totusi, e vreo veste buna pentru mintea noastra?

P.S Citeste pana la final si descopera cum poti procesa aceasta dependenta in toate planurile tale de existenta: mental, fizic, emotional si spiritual!

DA! Neurogeneza demonstreaza ca ne cresc neuroni noi, DACA invatam lucruri noi si avem experiente noi.