BDR#10. Ce ROST are ....IZOLAREA?
5 borne dureroase și eliberatoare prin care am trecut în ultimii 5 ani de terapie
Vorbim mult despre etapa de conștientizare din procesele noastre interioare.
Despre faptul că prima dată trebuie să știm că NU suntem conectați la suflet, ca să putem trece la acțiune și să ne conectăm cu sinele nostru adevărat.
Se mai zice că această etapă de conștientizare e jumătate din proces și credem că apoi e easy peasy să ne "transformăm" în NOI.
Frumoasa teoria, nu?
Dar eu am mai dat si peste alte câteva etape in practica, care m-au întors pe dos. Le trec in revista aici, cu mentiunea ca ele reprezinta experienta mea si ce am observat la miile de oameni cu care am lucrat in cautarea ROSTULUI, dar nu uita ca tu iti poti observa procesul tau si iti poti mapa propria calatorie!
1. Izolarea
După ce înțelegi că nu ești în coerență cu sufletul și corpul tău și că trăiești atât de mult în cap, îți dorești să faci o schimbare.
Dar cum să faci să treci din cap în corp când ai o mie de gânduri pe secundă? Gânduri care îți spun că dacă nu ești într-un anumit fel, ceilalți nu or să te mai vrea?
Și de fapt conectarea ta la corp și suflet depind de cele mai multe ori fix de faptul că ar trebui să fii așa cum crezi tu că ceilalți nu te vor: să te alegi pe tine prima dată, să spui ce ai tu nevoie și să nu mai fie viața ta mereu despre alții. Așa că aici începe izolarea. După ani și ani în care ai fost a altora, acum îți dai voie să fii a ta.
Din afara se vede altfel, evident: te izolezi deci ești depresivă. Te izolezi deci ești sălbatică. Te izolezi deci ești egoistă.
Ciudat. Rareori aud: "te izolezi pentru că ești copleșită, obosită și agresată de mediu. Ai nevoie să te oblojești". Să te desfaci strat cu strat și să ajungi la miez și să îți plângi toate rănile din fiecare strat și să stai cu ele așa cum n-ai făcut-o niciodată că erai prea ocupată să te ocupi de rănile altora. Procesul meu de izolare a fost poate cel mai greu pas ce l-am făcut.
Trăind în oraș, în lumea corporatistă unde eram “cineva” în capul meu condiționat, aveam zero șanse să-mi dau voie să mă văd. Dar o instanță mai mare ca mine m-a luat. Nu prea stiu cum a facut sufletul meu să ajung în vârful unui deal, într-o rulotă, dezbrăcată de rolul de CEO, de salvatoarea de serviciu, de fata bună și utilă tuturor.
Am rămas acolo numai eu cu mine, cu tot ce aș fi putut să fiu și n-am apucat să devin pentru că mereu a fost despre alții nu despre mine. Am avut nevoie să stau cu regretul, rușinea, vina că n-am devenit cine sunt de fapt. Să stau apoi cu furia și sila față de cei care m-au dezmembrat copil fiind, în loc să mă iubească și să mă ocrotească.
Să stau față în față cu frica de viață, când naiva de mine credea că de moarte îi e teamă de fapt. Și uite așa, ca pe o ceapă m-am luat la desfăcut straturi, straturi. N-am ajuns la miez nici după atâția ani. Când cred că l-am găsit iar mă ustură ochii de la un strat înțepător.
Te rog, nu interpreta ideea de izolare mot à mot. E mai degrabă un spațiu mental de care ai nevoie, nu neapărat fizic. Da, eu mi l-am luat și fizic și m-am mutat la țară. Să încerc să mă las de salvarea altora în mijlocul lor era ca și cum un alcoolic voia să se lase de băutură în depozitul cu lichior. Dar dacă să-ți dai spațiul fizic necesar nu e pe lista ta de opțiuni acum, treci la cel mental. Fă loc în capul tău pentru tine. Să te observi. Să te vezi. Să te desfaci. Să te întorci pe toate părțile. Și să iubești orice găsești acolo, în proces. Și mai ales să te iubești când ți-e silă de tot ce găsești. Știu că sună imbecil ce zic. Sau barem clișeu.
Să te iubești când te urăști.
Dar va veni momentul, îți promit, când o să aibă sens. Sau poate a venit deja și ți-ai adus aminte deodată ce gust are dualitatea.
Capcana izolării e că unii dintre noi uită să mai iasă de acolo. Dar izolarea e ca un peron privat. Stai acolo și te refaci, te găsești pe tine cu resurse de care habar n-aveai că există. Stai acolo și te întremezi până când ești gata să urci iar în trenul vieții.
Calendar Tabere Rost de Implinire 2025 aici
2. Desincronizarea
Tren în care tot urci și cobori după cum are nevoie ființa ta. Când urci iar în tren ai bilet upgraded acum. Parcă altfel stai lângă ceilalți. Îi simți. Îi judeci mai puțin. Îi vezi mai mult. Te cheamă între ei fără să-ți vorbească. Ai nițel mai multă încredere. Dar aici începe etapa desincronizării. Ceilalți au și ei procesele lor. Fix când ai tu mai mare dorință de conectare, ei coboară la prima. Și te doare.
Că tu ai vrea să fii cu ei, altfel decât ați fost până acum. Dar ei coboară pe peronul privat și încep să desfacă straturi. Că nici ei n-au ajuns la miez. Încă...
Când urcă unii din ei pregătiți înapoi în vagonul în care așteptai... te dai tu jos... că s-au mai construit resurse să cobori înapoi în adâncul ființei tale. Alteori sunteți în sincron câteva clipe și par o eternitate. Râdeți pe aceeași frecvență, vă țineți în suferință legați de iubire și vă convingeți unul pe altul că așa ar trebui să trăiți veșnic, în armonie și că asta e de fapt natura umană.
"Împreună" asta care e atât de dulce când e "împreună" ăla adevărat.
Dar adevărul e că mereu... la prima stație... cineva coboară. Trenul asta e infinit. Stațiile, ce au fost goale multă vreme, sunt infinite. Marea mea lecție a fost să știu să savurez împreună, să știu să îl absorb prin toți porii atunci când îl trăiesc.
Să fac din momentul ăla o veșnicie, o eternitate care se petrece pe repeat în ființa mea, chiar și când sunt singură pe peron, dezgolită de măști și protecții. Să fac momentul ăla de împreună să-mi potolească foamea de umanitate. Nu mă satură... dar nici nu mă mai roade așa tare.
3. Negocierile Interioare
Când într-un final pricepi că împreună vine și pleacă, și că cei pe care îi iubești uneori coboară fix când tu voiai să îi iubești mai tare, începe etapa negocierilor interioare. Să dezvolți în tine acest mediator interior care împacă non-stop părțile din tine care își doresc lucruri total opuse. Vrei să muncești nu știu ce că îți place, dar alte părți spun că nu, că fix acolo e pericolul. Vrei să îl iubești pe Gigel, dar alte părți sunt convinse că Gigel e prea bun să fie adevărat așa că mai bine fugi mâncând pământul. Vrei să slăbești dar alte părți sunt convinse că greutatea în plus te protejează, și dacă slăbești poți deveni iar victima unei agresiuni sexuale. Și tone și tone de alte procese din capul tău, în care două sau zeci de părți văd lucrurile total diferit.
M-aș bucura infinit dacă nu ai înțelege partea asta, dacă ai zice că în capul tău nu-s atât de multe voci și că în mod normal ajungeți ușor la o decizie. M-aș bucura infinit dacă nu te-au dezmembrat și pe tine atât de tare încât ți s-a spart sinele în mii de părți. M-aș bucura infinit dacă munca vieții tale ar fi să trăiești, nu să aduni părți din tine, bucată cu bucată și să le aduci înapoi acasă, în suflet, și să încerci să mai și trăiești pe deplin între timp.
4. Călătoriile Multiple
Prea mulți din oamenii din jurul meu totuși asta au de făcut. Gândește-te așa: fiecare dintre noi trecem în viața asta printr-o călătorie de desăvârșire. Unele teorii zic că această călătorie spre a deveni eroul vieții tale are 6 etape, altele zic că ar fi vreo 12 pași. Pe scurt, e călătoria ta spre a deveni cine ți-e menit să devii și să înțelegi că tu ești eroul vieții tale și că Sinele tău e parte din ceva mai mare.
Când ești un om fracturat, adica rezultatul unei copilării în care Sinele tău a fost dezmembrat, rămân în tine zeci, sute... habar n-am câte părți din tine, izolate în abisul minții tale, captive în durerea momentelor în care au fost singure, în pericol și neiubite... Imaginează-ți că în tine sunt zeci, sute de călătorii de desăvârșire simultan.
Dacă să spunem ai fi un antrenor al unei echipe de exploratori: cum ar fi să antrenezi un singur explorator și să te ocupi de tot ce are el de făcut să reușească, versus să ai zeci, sute de exploratori simultan aflați la drum? Mare diferență, nu?
5. Deziluzia și Revenirea la Sine
Și uneori pentru că nu știm despre trenul asta al vieții, nu știm despre straturi, despre peroanele private și despre călătoriile astea simultane și pentru că nu avem deloc instrumente să ne susținem părțile în călătoriile astea, intrăm în fel și fel de iluzii.
E ca și cum cu fiecare strat al fiecărei părți pe care îl desfaci, accesezi tot mai multă informație. Ai tot mai multe emoții, gânduri, scenarii de viață de inventariat și tu nu știi ce să faci cu ele. Nu știi că emoțiile se trăiesc și se distilează așa că le pui la păstrat în borcane prin tine și le tot aduni până când nu nu mai e loc în nicio celulă din tine. Nu știi că toate gândurile se pot descâlci și îndosaria așa că le lași să se adune, să se încalece și să se agațe de borcanele cu emoții. Și se creează în interior un haos care începe să fermenteze în fel și fel de forme alimentate de idei din afară!
Neînțelegând ce e înăuntru și mai ales neștiind să exprimăm cum se simte pentru noi ce e înăuntru, lăsăm trenduri din afară să catalogheze și să ne convingă că există pastile magice ce vor face "curat" instant înăuntru.
Ba ni se vinde un cristal, ba un ritual, ba un magician. Și uite așa, în unele vagoane din trenul vieții e plin de bagaje cu cristale, licori, rețetare în 4 pași de scăpat de suferință și unii stau în tren și le păzesc cu atâta ardoare că nu mai apucă să vadă peroanele ce îi așteaptă la găsit adevărul dinăuntru lor. Și își țin puterea iar în obiecte din afara lor pentru că au nevoie să trăiască și momentul deziluzionării în care văd că valizele adunate nu fac două parale dacă ei ocupă loc în tren degeaba, că n-au nicio destinație precisă și nici nu se pot apropia de ceilalți din tren cum se cuvine.
Aceste etape nu sunt liniare și nici eu cred ca nu se termină niciodată. Dar fiecare dintre ele m-a adus mai aproape de mine, chiar dacă uneori simt că desfăcutul ăsta strat cu strat nu se termină. Învăț, pe drum, să stau cu mine, să mă văd și să mă iubesc așa cum sunt.
Tu recunosti vreo una din ele? Ai adauga ceva la lista? Prin ce borne ai trecut pana acum?
Ce iei cu tine din acest Buletin? Scrie-mi in comentarii daca ai observatii sau intrebari pe acest subiect!
Algoritmul decide pe baza interactiunilor cu articolul cat de relevant mai e si pentru alte persoane! Asa ca orice reactie din partea ta, ma ajuta sa inteleg daca acest material are rost pentru tine si il duce mai departe catre alte persoane!
Rezonezi cu Buletin de Rosturi? Dă de veste mai departe!
Îți mulțumesc infinit că mă citești! Sper că vei găsi folos în rândurile pe care le las aici pentru căutătorii de sens în viață și în toate ariile ei!
Fiecare comentariu, distribuire sau abonare duce conceptul de rost în viață mai aproape de oamenii din comunitățile în care trăim și împreună putem face acest curent de imprietenire cu viata, unul adoptat de cât mai multă lume!
Mă găsești pe 🟠Youtube 🔵Substack 🟠Facebook 🔵Linkedin 🟠Instagram 🟠TikTok